O femeie ca multe altele Respectînd mun ca femeii de serviciu a scării 1 a blocului unde locuiesc, am întîrziat circa un sfert de oră astăzi în minuscula bucătărie a garsonierei care este camera noastră de lucru. Tim pul cu pricina l-am socotit n ecesar uscării pardoselii palierului abia spălat și-l folosesc pentru schița de portret pe care o voi posta pe blog astăzi pe pagina numită „jurnalier-polemice“. În vîrstă de 35 de ani, soție și mamă, femeia are cel mult un metru șaizeci înălțime. Cu ochi verzi-cenușii, părul strîns sub o bandă cuprinzîndu-i și urechile, cu invariabila botniță pe care de cîteva zile o lasă sub bărbie, se mișcă sprinten și vorbește surprinzător de gros pentru proporțiile ei. Îmi răspunde prompt la salut iar cînd se află tocmai în capătul cel mai depărtat al palierului mă salută ea, ridicînd și o mînă (a intuit că nu văd bine la distanță cînd n-am ochelari?) în așteptarea răspunsului. – Am dat de trei ori bacul și n-am luat – mi-a mărturisit o da...
Postări
Se afișează postări din februarie, 2022